In afara Brasovului

RASNOV - Cetatea taraneasca
Ridicata de catre cavalerii teutoni pe o stanca calcaroasa inalta de 150 metri situata la sud-est de targul Rasnov, cetatea a fost extinsa ulterior cu ajutorul comunitatilor sasesti din Rasnov, Cristian si Vulcan. Fantana din cetate, adanca de 75 de metri, a fost sapata intre 1625-1640, in acest ultim an ridicandu-se in cetate si o bisericuta. Laturile de vest, nord si est erau aparate de o galerie continua, doua anteforturi si sapte turnuri. In timp ce pe latura de sud, mai abrupta, erau numai doua turnuri.

FELDIOARA - Cetatea taraneasca
Ridicarea cetatii Feldioarei (germana: Marienburg, maghiara: Foldvar) a fost atribuita, atat de legendele populare cat si de istoricii mai vechi, cavalerilor teutoni.
Sapaturile efectuate de specialisti au dovedit ca in acest loc nu a existat o cetate a cavalerilor teutoni din secolul al XIII-lea.
Toponimul romanesc Feldioara provine din cuvantul maghiar Foldvar = cetate de pamant. Ruinele Cetatatii Feldioara se vad si astazi. Despre cetate, documentul din anul 1439 spune clar ca locuitorii comunei Feldioara au construit-o pentru apararea familiilor si bunurilor lor, cu "mari cheltuieli si cu mare osteneala".
Cetatea Feldioarei este o cetate taraneasca. Cetatea a rezistat invaziei turcesti din 1421, pentru ca documentar este atestata numai devastarea orasului Brasov si a satelor Harman, Sanpetru, Bod, Halchiu, Ghimbav si Vulcan.
A doua invazie a turcilor in Tara Barsei, din 1432, a afectat in mod deosebit comuna Feldioara. O inscriptie datata 1457, ne indica ca abia in acest an s-a terminat refacerea cetatii.
In luptele din anul 1612, cetatea Feldioarei a fost ocupata de trupele principelui Gabriel Bathory, iar in septembrie a fost asediata timp de trei zile de brasoveni, sub conducerea judelui primar Michael Weiss. La 16 octombrie 1612 a avut loc la Feldioara batalia dintre trupele lui Bathory si cele ale Brasovului, in care brasovenii au fost invinsi, iar Michael Weiss ucis.
Pana la cutremurul din 1838, s-au folosit depozitele de cereale existente in cetate, care ulterior au fost parasite. Paznicul cetatii si-a parasit si el locuinta, iar cetatea a fost abandonata.

BRAN- RUCAR
Localitatea Bran - Cetatea de la poarta Tarii Barsei
In 1377, la 19 noiembrie, a fost emis in castelul de vanatoare de la Zvolen (Altsohl), azi in Slovacia, pe baza raportului lui Johannes von Scharfeneck, castelan al cetatii "Landskrone", un document care poate fi considerat drept actul de nastere al cetatii Bran.
In 1406 Branul este atestat ca posesiune a regelui Sigismund. Probabil insa ca la scurt timp, Sigismund a cedat Branul lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti.
Numele Branului era folosit in cele mai vechi documente romanesti sub forma de Turciu. Abia dupa 1474 apare forma actuala a denumirii romanesti-Bran. Numele Bran ar putea fi derivat din cuvantul slavon bran = a lupta, sau poate fi in legatura cu actualul cuvant slovac brana = poarta, sau ca loc de aparare = braniti.

Castelul Bran
Castelul Bran, atestat documentar in 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou, printr-un act prin care brasovenii primeau incuviintarea regala de a construi castelul. Fortificatia era condusa de un castelan si avea o garnizoana compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea Bran intra in posesia lui Sigismund. Cu trecerea vremii, Cetatea Bran isi indeplineste rolul de bastion de aparare impotriva invaziilor otomane, faptele ei de arme fiind inscrise cu sange in istoria zbuciumata a neamului romanesc.
In semn de pretuire fata de Regina Maria a Romaniei Mari, Consiliul orasenesc al orasului Brasov decide donarea Castelului Bran la data de 1 decembrie 1920.
Restaurat intre anii 1920-1927 de catre arhitectul Curtii Regale, Carol Liman, Castelul Bran este transformat intr-o frumoasa resedinta de vara, cu parc si alei de promenada, lac, terase, fantani, tot atunci construindu-se si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran si intregul domeniu, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in anul 1948.
Instaurarea regimului comunist lasa Castelul Bran fara ocrotitorii lui regali. Dupa o perioada de degradare si devastare autoritatile comuniste decid transformarea castelului in muzeu.
Muzeul deschis in 1956 cunoaste o noua restaurare intre 1987 - 1993. Actualmente, Castelul Bran este un punct important de atractie turistica si ramane in amintirea tuturor celor il viziteaza, marturie vie a scurgerii veacurilor si a faptelor de vitejie petrecute la umbra zidurilor sale....

Capela Stela Maris - Cripta reginei Maria
Este o capela funerara aflata langa raul Turcu din Bran. Acest monument a fost ridicat in memoria soldatilor romani morti in Primul Razboi Mondial.

BISERICI FORTIFICATE

HARMAN - Biserica-cetate
Biserica-cetate din Harman a fost construita in stil

romanic in secolul al XII-lea. Zidul de incinta al cetatii are o forma ovala - asemanatoare cu cea de la biserica evanghelica din Prejmer fiind inalt de 12 metri si intarit cu sapte puternice turnuri de aparare, unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoala topita asupra asediatorilor. In anul 1552 voievodul Moldovei a asediat cetatea Harman fara succes.
Harmanul se afla in tara Barsei la 10 km est de Brasov. Denumire sa in alte limbi: Honigberg in germana, Hoenschbrich in saseste, Harmany sau Szászharmány in ungureste, Mons Mellis in latina.
Numele localitatii isi afla originea in vecinatatea asezarii, unde se afla dealul Lempes, in zona ar fi putut exista niste prisaci cu albine. Unele ivoare sustin ca biserica si satul ar fi apartinut teutonilor. Cea mai veche atestare documentara in care satul Harman este numit Mons Mellis (= Berg aus Honig) dateaza din anul 1240, cand regele Bela al IV-lea a instituit patronatul ordinului cistercian asupra bisericilor din Marienburg (Feldioara), Petersberg (Sanpetru), Honigberg (Harman) si Tartlau (Prejmer). Un an mai tarziu are loc invazia tatarilor in Europa, iar biserica si cetatea sufera distrugeri.
In 1421 cand turci invadeaza Tara Barsei, cetatea este asediata si incendiata, turcii distrug sau provoaca mari distrugeri bisericilor fortificate din Sanpetru, Halchiu, Bod, Ghimbav si Vulcan. O noua invazie turceasca in Tara Barsei are loc in anul 1432.
Pe langa numeroasele invazii (ale turcilor, tatarilor, muntenilor, moldovenilor si secuilor) comunitatea din Harman a suferit si de pe urma epidemiilor si catastrofelor naturale

: - 1553, 1572, 1603, 1660, 1718-1719 epidemii de ciuma;
- 1509, 1533, 1622, 1658 anii ploiosi in care au fost numeroase inundatii;
- 1552 Stefan Tomsa, domnitorul Moldovei, asediaza cetatea si biserica fara sa o cucereasca;
- 1593 si 1600 Harman sufera doua incendii;
- in 1602 Radu Voda si in 1603 general imperial G. Basta ocupa Harmanul ocazie cu care cetatea sufera noi distrugeri.
- 1612 Gabriel Bathory asediaza fara success biserica fortificata.


PREJMER - Biserica din Prejmer
1211 - prima atestare documentara a localitatii dateaza de la printr-un document adresat de Andrei al II-lea catre cavalerii teutoni. Prin acest document, cavalerilor teutoni li se acordau drepturi asupra raului Tarlung (Tartillou), in imprejurimile acestuia se naste localitatea Prejmer (Tertillou).
1222 - intr-un alt document emis de Andrei al II-lea apare din nou raul Tarlung (Tartelowe).
1360 - apare prima oara denumirea de Prasmar.
Numele satului in germana este Tartlau, iar in maghiara - Prázsmár.
Biserica a fost construita in forma de cruce greaca

in secolul al XIII-lea. In jurul acesteia a fost construita o cetate taraneasca pentru aparare comunitatii sasesti. Fiind situata in estul Transilvaniei, cetatea trebuia sa apere pasul Buzaului; ea a fost atacata de 50 de ori nefiind cucerita niciodata de turci.
Zidurile cetatii dateaza din perioada primei invazii turcesti, 1421-1505. Zidurile au 12 m inaltime. In totalitate sunt 272 camere care sunt aranjate asimetric pe 4 nivele.
Pe timp de pace erau camere de provizii, iar pe timp de asediu erau in acelasi timp si camere de locuit. Numarul de pe usa era corespondentul casei din localitate, fiecare familie avand in cetate o camera care se mostenea.
In cetate mai exista un drum de rond care ajunge in unele locuri pana la 4 m latime. Acesta este situat la ultimul nivel al zidului, la o inaltime de 12 m. Cetatea mai era aparata de un sant de apa de 18 m latime si 2-4 m adancime.
In 1788 s-a construit poarta exterioara care se mai pastreaza si azi.
Izvorul cel mai important pentru istoria Prejmerului este lucrarea cronicarului prejmerean Thomas Tartler, preot la aceasta parohie, lucrare intitulata "Tartlauer Chronic" (Cronica Prejmerului).
Cetatea detine un mic muzeu etnografic sasesc cu obiecte de cult, porturi, ceramica, mobilier pictat.

SANPETRU - Biserica din Sanpetru
Biserica din Sanpetru dateaza din secolul al XIII-lea. A fost construita ca o basilica cu trei nave, care in 1794 a fost in intregime demolata. Urmele picturii de pe zidul de incinta dateaza din secolul al XIII-lea probabil in anul 1240 cand ordinul Cistercian a devenit patronul Bisericii din Sanpetru.
Toponimia satului: in germana - Petersberg, in maghiara - Szent Peter.
Biserica fortificata a suferit grave distrugeri in timpul invaziei turcesti in Tara Barsei din anul 1432 care a distrus satul Sanpetru. In acelasi secol taranii din Sanpetru au ridicat zidurile din jurul bisericii inalte de 8 metri si au intarit incinta cu 5 turnuri de aparare si un sant cu apa. Biserica a suferit numeroase distrugeri in urma unor incendii din sec. XVII in care se pierde arhiva comunitatii. Turnul clopotnitei s-a prabusit in anul 1713, a fost reconstruit intre anii 1778-1782, dar s-a prabusit din nou.
In 1795 incepe reconstructia actualei biserici pe acelasi amplasament cu un turn-clopotnita in partea de est.

GHIMBAV - Sat
Satul Ghimbav (germana: Weidenbach, maghiara: Vidombák, saseasca: Wedjebichapare) prima data in documente in 1420 cand regele Sigismund de Luxemburg ii sfatuia pe locuitorii comunitatii sa se alature celor din Sanpetru, Harman si Bod si sa contribuie la ridicarea intariturilor din piatra ale Cetatii Brasov. Localitatea este devastata de o invazie turceasca in 1422. In 1469 Ghimbavul cade victima unui mare incendiu care distruge numeroase cladiri. Principele Gabriel Bathory incendiaza pe la 1611 mai multe asezari printre care se afla si Ghimbavul.
Biserica si clopotnita sunt construite in jurul anului 1300 ca o bazilica trinavata care are in zona de est un cor si la nord o sacristie, iar in partea de vest se ridica un turn masiv construit din tuf vulcanic. In sec. al XV-lea s-a ridicat in jurul bisericii un zid de incinta din piatra si caramida si un sant cu apa de jur imprejur. In zona de sud-est exista un pod de trecere aparat de un masiv turn de poarta. Cetatea bisericii a fost incendiata in 1642 din cauza unui fulger.
In 1666 primaria se muta in interiorul cetatii bisericii si se dezvolta din nou biserica. In 1940 majoriatea caselor din curtea bisericii au fost demolate, iar zidul din jurul bisericii a cazut in ruina.

CODLEA - Cetate
Cetatea Codlea (germana: Zeiden, maghiara: Feketehalom) constituia una din cele 12 asezari ale sasilor din Tara Barsei. Initial exista o cetate pe un deal la poalele muntelui Magura. Aceasta purta numele de Schwarzburg, adica Cetatea Neagra. Legenda spune ca aceasta ar fi fost una dintre cele cinci cetati ridicate de catre teutoni in Tata Barsei. Un document din 1265 o atesta sub numele de Castro Feketewholum, iar in 1377 apare cu numele de Zeiden.
De fapt, Cetatea Neagra a fost distrusa in 1345, noua asezare fiind intemeiata in zona de ses de la poalele Magurii si a devenit in timp un targ important. Numele sau latinesc era Cidinis, comunitatea avea statutul unui targ cu drept de judecata, ca si satele Prejmer, Feldioara si Rasnov.
Satul a devenit in timp un targ important din cauza situarii lui pe drumul care lega Brasovul de Sibiu.

CRISTIAN - Biserica-cetate
Cristian se numeste in germana Neustadt, in maghiara Keresztenyfalu, iar in saseste Noscht.
In spatele unui zid de aparare circular prevazut cu noua turnuri aflate si astazi in stare buna de conservare se inalta turla a bisericii comunei Cristian din judetul Brasov. Turnurile au un plan rectangular si majoritatea avand acoperisul in pupitru (intr-o singura apa, inclinat spre interior si terminat la coronament cu o creasta crenelata).
Restul au acoperisul piramidal, iar unul este rotund si are un acoperis conic. Din vechea biserica in stil romanic, ridicata in secolul al XIII-lea, se mai pastreaza inca portalul dinspre vest, care are o forma semi-circulara. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusa in anul 1839.

MAIERUS
Unii scriitori de origine germana considera ca Maierusul (germana: Nussbach, maghiara: Szászmagyarós) a fost una dintre primele comunitati intemeiate de catre teutoni in 1211. Cu toate acestea prima mentiune documentara dateaza doar din 1377 (Villa Nucum).
De-a lungul timpului asezarea a fost lovita rand pe rand de epidemii, invazii si inundatii. Maierusul face parte dintre cele 12 comunitati sasesti ale Tarii Barsei.

FELMER
Satul Felmer (germana: Felmern, maghiara: Felmir, saseste: Falmern) este renumit pentru biserica-cetate construita in stil romanic in sec. XIII. In sec. XV biserica este transformata in biserica fortificata (Kirchenkastell) prin ridicarea unei incinte fortificate din zid prevazut cu patru bastioane.

ROTBAV
Rotbav se gaseste la circa 20 de km de Brasov pe calea ferata care leaga Brasovul de Sighisoara. Numele satului inseamna "raul rosu" (germana: Rotbach, maghiara: Vörösmárt, saseste: Roiderbrich). Numele s-ar datora unui eveniment tragic din sec. XIII in urma caruia o mare parte din familiile fondatorilor satului si-ar fi pierdut viata

. Atunci, apa raului carea trecea prin imediata apropiere s-ar fi inrosit.
Biserica-cetate din sat isi afla inceputurile pe la 1250, cand locuitorii au inceput construirea unei basilici romanice. Pe la 1300 satul era locuit de peste 70 de familii, ceea ce inseamna un sat mare. Biserica in stil romanic a suferit numeroase transformari in cursul secolelor, astfel incat stilul romanic initial se combina cu elemente gotice si baroce.
in secolul XV in jurul biserici a fost construit un zid de aparare, iar biserica a fost astfel transformata in cetate. Biserica fortificata a fost utilizata de catre generalul Giorgio Basta drept refugiu in anul 1602. Aici el a fost asediat de catre principele Transilvaniei, Gabriel Bathory. Fortificatia a rezistat asediului si principele a fost nevoit sa se alieze cu domnitorul Tarii Romanesti, Radu Serban.
Biserica-cetate si satul Rotbav au fost arse in urma unui cumplit incendiu in anul 1732. Din anul 1738 a inceput reconstructia bisericii si a cetatii. In anul 1908 a fost instalata o noua orga comandata la Pecs.

VISCRI - Biserica-cetate
In Viscri (germana: Deutsch-Weiskirch, maghiara: Szászfehéregyháza) mai dainuie, bine conservata, una dintre cele mai pitoresti si - in pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetati taranesti sasesti, ce cuprinde intre zidurile sale una dintre putinele biserici-sala romanice ale secolului XIII.
Pozitia retrasa a asezarii explica si aparitia sa relativ tarzie in documente. Abia pe la 1400, "Alba ecclesia" (alias Viscri) apare intr-un registru al localitatilor pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd).
Pe la 1500, Viscri este enumerata printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodarii, trei pastori, un dascal si doi saraci. Aici, ca si in alte comune, vechimea bisericii confirma ca asezarea colonistilor germani a luat fiinta la sfarsitul secolului XII cand a fost colonizata si partea apuseana a viitorului Scaun al Rupei.
Biserica-sala romanica, cum mai exista in zona Rupei doar in Homorod (biserica-sala din Crit apartinea deja stilului de trecere de la romanic la gotic), a avut o predecesoare care a fost partial inclusa in aceast edificiu. Colonistii germani (care s-au asezat in Viscri ca imigranti dupa domnia regelui Geza al II-lea, adica dupa 1162, ca "alii Flandrenses", in ultimul sfert al secolului XII) au gasit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mica capela.
Datarea in prima jumatate a secolului XIII ar corespunde si timpului in care asemenea tribune s-au construit in bazilicile din zona Sebesului, dar aici ne preocupa functia si nu forma tribunei de vest care, la Garbova si Miercurea, a servit de asemeni unei familii de greavi (grofi/castelani/judecatori) sasi. Deoarece Viscri n-a fost niciodata proprietate nobiliara, numai familia greavului, conducatorul obstii satesti, a ridicat turnul de locuinta, in a doua jumatate a sec. XIII spre folosinta personala. Intrucat temelia turnului taie un mormant, avem dovada ca el a fost cladit ulterior capelei, cand locul nu mai servea ca cimitir.
Catre sfarsitul secolului XIII, stingandu-se probabil familia de greavi, aflam din trei documente ca un magister Akus doreste sa cumpere satul, ceea ce nu s-a intamplat. Cetatea trece, in secolul XIV, in posesia obstii.
Panta abrupta din vest, mai putin expusa atacului, a fost intarita in secolul XVII, printr-un zid rectangular, ce cuprinde sectorul nord-vestic al incintei, doua turnuri devansate, plasate in nord si vest (cel din nord, cu trei nivele fiind construit in 1630 de catre arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, cu patru nivele, ridicat in 1648-49).
Turnurile cladite pe panta platoului sunt mult mai inalte in exterior decat in incinta, unde al doilea cat al lor se afla la nivelul solului. Ambele turnuri din secolul XVII au coridoare de aparare cu parapet de paianta, ulterior imbracat in scanduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord si sud, iar in coltul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatra, servea ca locuinta preotului in caz de asediu.
In 1970-71 cetatea a fost temeinic restaurata, reconstruindu-se coridorul de aparare al bastionului de est, iar dupa 1990 a intrat in patrimoniul mondial UNESCO.

ROADES - Biserica-cetate
Satul Roades (germana: Radeln, maghiara: Rados) poseda o biserica fortificata, asezata pe o inaltime cu pante relativ abrupte, si protejata de un zid dublu prevazut cu cinci turnuri de aparare.
Turnul bisericii este prevazut cu o galerie continua aflata intr-o stare buna de conservare. Arcadele sunt amplasate pe nava bisericii si nu in zona corului ca de obicei.
Turnul principal, situat la vest, a avut initial in partea sa inferioara un vestibul ai carui pereti sunt strabatuti de patru deschideri de forma unor ogive, imbracand turnul ca o mantie. Constructia a fost terminata in 1526.

UNGRA - Biserica-cetate
Pe o inaltime intinsa, langa comuna Ungra (germana: Galt, maghiara: Ugra) din judetul Brasov, este situata o biserica in stil romanic datand din secolul al XIII-lea. in portalul acestei biserici sunt zidite capete de leu care au provenit din ruinele castrului roman aflat pe raul Olt. Biserica este inconjurata de un zid circular inzestra cu turnuri de aparare. in hrisovul de predare a Tarii Barsei catre Ordinul Teuton in anul 1211, Ungra era mentionata ca granita acesteia.

BUNESTI - Biserica - cetate
Biserica-cetate din comuna Bunesti (germana: Bodendorf) din comitatul Tarnava Mare, in prezent se gaseste in judetul Brasov, este fortificata print-un simplu zid de aparare circular, prevazut cu mai multe bastioane. Nava bisericii are deasupra contrafortilor, arcade caracteristice pentru scopuri defensive, in timp ce corul dispune de orificii pentru turnat smoala situate pe doua nivele.

HOMOROD
Numele Hamerodia apare pe la 1400 intr-un registru de impozit ecleziastic a capitlului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Homorodul (germana: Hamruden, maghiara: Homorod) avea 68 de gospodarii, 4 pastori si un dascal.
Pe cand lacasurile de cult sasesti din secolul XIII au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave, Homorodul poseda una din foarte rarele biserici-sala romanice ce dateaza din ultima treime a secolului XIII. Corul inchis spre est cu o absida semicirculara, se deschide spre vest cu un arc triumfal semicircular in mica sala de 10,40 m lungime si 9 m latime. Situata in fata laturii apusene, clopotnita formeaza, cu parterul sau boltit in cruce, un mic portic ce include un portal semicircular profilat in trei retrageri. In al doilea cat se deschidea spre sala arcada semicirculara a tribunei de vest care, azi zidita, se mai vede numai din interiorul turnului.
Existenta tribunei de vest si a unei chei de bolta in cor, sculptata cu motivul cistercian al florii soarelui cu mijlocul in forma de grilaj - ornament mult raspandit in Transilvania - indreptateste propunerea lui Virgil Vatasianu de a data biserica pe la 1270.
La sfarsitul secolului XV, biserica a fost inconjurata cu un zid de aparare inalt de 7- 8 m, de traseu rectangular. Curtina (incinta) interioara e inconjurata de un al doilea zid de aparare, mai scund, formand "Zwinger"-ul, pastrat azi pe laturile de sud si vest. In 1657 turnul din nord-vest a fost inlocuit printr-un turn inalt de 10 m, de plan pentagonal, cu patru nivele, purtand deasupra coridorului de aparare, devansat si cu balustrada din scanduri, un acoperis din sindrila, innoit in. 1954. Caturile, separate prin platforme din barne, au intrari separate pe latura dinspre curte, cu un balconas de lemn spre care urca scari dispuse aproape vertical.

CATA - Biserica-cetate
Numele satului in germana este Katzendorf, in maghiara Kaca. Biserica-cetate a fost construita initial in stil romanic pastrand ca vestigii ale acestui stil portalul de vest si o fereasta cu bolta in semicerc. La sfarsitul secolului al XV-lea biserica a fost reconstruita ca o biserica fortificata cu zid de aparare si turnuri inca bine pastrate. Turnul-clopotnita a fost construit mai tarziu.

RUPEA - Cetatea Rupea
Cetatea Rupea (germana: Reps, maghiara: Köhalom) este situata in zona vestica a orasului Rupea, pe un masiv de bazalt, in apropierea drumului ce leaga Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca.
Orasul Rupea este situat la jumatatea distantei dintre Brasov si Sighisoara, in partea de nord a judetului Brasov si este singurul oras din aceasta zona. In decursul istoriei, cetatea Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populatia satelor din imprejurimi in fata repetatelor asedii ale turcilor si tatarilor. Pe vremea dacilor, pe varful unei stanci de bazalt, se afla o cetate care se spune ca purta numele de "Ramidava".
In veacul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele acesteia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra"). Cetatea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei incinte: Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana), Cetatea de Mijloc (ridicata in secolul al XV-lea) si Cetatea de Jos (care dateaza din secolul al XVIII-lea).
Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adadugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte, vei gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi.
In schimb, cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s-au refugiat in cetate, insa nu au folosit-o pentru a se apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.
Va trebui sa urci si aici un drum ingust pana la portile cetatii, insa efortul iti va fi rasplatit din plin. Privelistea oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu este de neuitat.

TARA FAGARASULUI
Cetatea Fagaras
Cetatea Fagaras (germana: Fogarasch, maghiara: Fogaras) a fost ridicata ca loc de aparare in sud-estul Transilvaniei. Ea a constituit un punct de rezistenta impotriva incursiunilor tataresti si turcesti. In 1526 cetatea Fagarasului si domeniile inconjuratoare au intrat in stapanirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath (fiul unui boier roman din Tara Fagarasului).
In 1541 turcii il atrag intr-o cursa pe voievod si-l inchid in faimoasa inchisoare "Yedicule" (7 turnuri), unde avea sa moara dupa 10 ani. In 1599 cetatea Fagarasului isi deschide portile in fata lui Mihai Viteazul, iar in zilele grele ale razvratirii nobilimii maghiare, i-a acordat adapost voievodului si familiei sale. De la inceputul secolului al XVII-lea cetatea a devenit cu unele intreruperi, resedinta principilor Transilvaniei. Intr-una din salile sale, aflata la primul etaj, au fost gazduite patru din Dietele Transilvaniei.
Cetatea a cunoscut numeroase modificari si refaceri datorita carora a primit aspectul actual. In 1630, santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de raul Olt; totodata s-a construit si un pod mobil la intrare.

Manastirea Sambata de Sus
Istoria Manastirii Brancoveanu incepe din secolul al XVII-lea. in anul 1654 satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier din Tara Romaneasca, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului.
Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, a zidit o manastire. Dupa decapitarea lui Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului. in 1785, autoritatile imperiale de la Viena l-au trimis pe generalul Preiss cu ordinul de a darama manastirea brancovenilor. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926.
Mitropolitul Nicolae Balan a pastrat in interiorul bisericii pictura veche; arhitectura bisericii manastirii se incadreaza intru totul in stilul brancovenesc, stil aparut la sf. sec. al XVII-lea si inceputul sec. al XVIII-lea in Tara Romaneasca. La exterior, decoratia in piatra a incadrarilor de la usi si ferestre, dar mai ales a pilastrilor sculptati si a panourilor de piatra traforata din pridvorul bisericii dau o deosebita frumusete acestui monument.
Mai multe informatii puteti gasi la www.manastireabrancoveanu.ro


Manastirea Carta
Manastirea Cisterciana-Carta (la 47 km de Sibiu) este cea mai veche constructie in stil gotic din Romania. intemeiata de calugarii cistericeni (ordin calugaresc originar din Franta) in 1202, a fost devastata si incendiata in timpul navalirii tatarilor (1241-1242), dar ulterior a fost reconstituita. A fost desfiintata de regele Mihai Corvin in 1474. in prezent, este biserica a parohiei evanghelice din Carta.
Informatiile despre istoria si cultura orasului au fost luate din:
- Pliant "Prima Scoala Romaneasca";
- "Carturari brasoveni, sec. XV - XX", Ghid bibliografic;
- "Istoricul traditiilor din Scheii Brasovului", Vasile Oltean;
- "Din hronici si hrisoave", Gernot Nussbaecher
- "Brasov: scurta istorie ilustrata a evolutiei urbane", Dana Jenei, Anca Maria Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher
- "Brasovul de altadata", Sextil Puscariu
- "Album monografic. Judetul Brasov", XXX